Tu şi Viața…


"Există o putere supremă şi o forță absolută care guvernează întregul Univers, iar Tu faci parte integrantă din aceasta putere." (Prentice Mulford) Unul dintre cele mai frumoase şi mai importante daruri pe care îl putem primi în aceasta lume este - viața. Acest miracol natural ne oferă şansa de a ne crea şi împlini propriul... Continuă să citești →

Anunțuri

Dedicat ție…


Chiar şi după tot acest timp, îmi amintesc cu deosebită recunoştință că viața mea imperfectă a fost binecuvântată de valoroase şi prețioase prietenii pe care le-am legat prin intermediul acestui blog. Întreaga mea viață lăuntrică - proiectată sub forma unor creații infantile, încă din timpul adolescenței - s-a bucurat de aprecieri, încurajări, critici constructive, gânduri... Continuă să citești →

„Jurnal de aforisme…”


„Jurnal...”(prima zi)Zâmbetele unei dimineți de toamnă deschid cu fiecare ceas romanul zilei de mâine – o filă goală din carte vieții – ori un pretext insensibil de a retrăi in surdină o altă melodie...O aromă dulce de gânduri ca o mângâiere ușoară de ploaie tremura deasupra ochilor ei închiși – o privire profundă și amețitoare... Continuă să citești →

Orbii


Orbii... Oh, suflete himere, tot triste, visătoare - Neștiutori de lume, cu vise-amăgitoare Țintiți spre nicăierea priviri de umbră pline! Sinistre manechine... Ridicoli fără voie cu umblet de lunatici Pe fața voastră plâng războinici singuratici Ce ochii și-i îndreaptă spre-ndepărtata zare - O noapte peste timp și-o zi fără de soare... Oh, amforă-a tristeţii, tu,... Continuă să citești →

„Am uitat să fiu copil…”


Știu... se presupune că astăzi este ziua mea... ziua unui copil... a unuia care nu-și înțelege conotația, care se simte încă „un copil” sau și-ar dori să mai fie... Dar unde îmi este acea inocență? Nevinovăția? Speranța? Încrederea? Unde-mi sunt gândurile mele colorate, jocurile naive, prostioarele, desenele de pe pereți și degetele pline de cerneală?... Continuă să citești →

„Mi-e dor…”


Nu credeam că o singură clipă poate distruge vieți, că un singur cuvânt poate aduce un zâmbet de început sau... un suspin din sfârșit... Nu am înțeles niciodată de ce „clipelor” le trebuiesc „ani” pentru a putea fi înțelese, iar „anilor” le trebuiesc mii de „clipe”  pentru a putea fi descriși... Cum, de altfel, nu... Continuă să citești →

„De ce”-uri…


„Când pașii mei te vor căuta într-o noapte de lacrimi, nu te teme... ei nu te vor putea ajunge niciodată...” Mi-am promis că voi fi cuminte, că nu te voi căuta când am nevoie, că indiferent de orice viața merge mai departe... cu sau fără mine, că nu voi plânge atunci când simt că doare,... Continuă să citești →

„Copilul timpului…”


„Nicio ploaie nu poate ajunge, să purifice, acolo unde a rămas decât cenușa unor vise...” Sunt doar un copil, unul născut din întrebări și răspunsuri date doar pe jumătate, din frânturi de gânduri și firimituri de sentimente, din necunoscut și lumea himeră, din trecutul și prezentul tuturor, din ceea ce înseamnă „totul” și „nimic”, din... Continuă să citești →

SUS ↑