Valori…


RoseWoman

„ – Ce este iubirea?
– Iubirea e tot ce dorim, iar în final e tot ce-am avut. Dacă există un sens al vieții… atunci EA este sensul, dacă nu… EA ar trebuii să fie!

– De ce iubim?
– Pentru că atunci când există dragoste, sufletul prinde aripi și zboară acolo unde vrem să-l trimitem, indiferent de obstacole sau distanță!

– Toți oamenii iubesc?
– Toți oameni îți doresc iubire și când o au… nu știu ce să facă cu ea!

– Totul în viață e trecător… La fel și iubirea?
– Când iubești puternic, găsești întotdeana ceva nou în persoana iubită, găsești întotdeauna un motiv să iubești din ce în ce mai mult, să primești și să dăruiești tot mai mult… din suflet!

– Dar… Totuși…
– Știi ce?? Iubirea sinceră și profundă nu are nevoie de vorbe multe!

– … ”

Iubește! E singura speranță pentru ziua de mâine…

Himera…


cold

Himera…

Azi ninge tare, draga mea

pe sufletu-mi câmpie,

e frig, e trist și plin de nea,

iar tu – o utopie…

Abia-ți zăresc grăbitul pas,

abia de-aud cum bate

secunda noastră în vechiul ceas

și-n gând – eternitate…

Mă lupt cu gerul din priviri

răpuns de  cruda noapte,

lăsându-mi iarna-n amintiri

și-n zări – apus de carte…

Azi ninge tare, draga mea

cu lacrimi înghețate,

și-mi pare-a fi furtună grea –

un „eu” și „tu” uitate…

De veghe la marginea nopții


Mă sting din zi în zi mai mult

Cu tot cu greu pe pleoape –

Mă duc, și-mi caut așternut –

departe…

 

Mai ieri cântau deasupra ta

Mesteceni și salcâmii –

Iar azi vorbesc în urma mea –

postumii…

 

Mă-ndrept spre scumpul nicăieri

Și-mi caut un părinte –

S-adune-n zarea unei seri –

morminte…

 

Mă sting ușor, ușor, trecut

Cu tot cu glasul lumii –

Mă duc și caut să îmi mut –

antumii…

E toamnă…


Ard felinarele pustii în prag de seară –

culoarea vremii dintr-un ceas trecut,

pictând în zare suflete de ceară,

în fum și ceață și gânduri de demult.

 

E-o noapte udă, tristă, solitară

pe drum de toamnă, prin frunze – așternut,

iar nori se-așează peste-a ei povară,

șoptindu-i tainic plânsul unui mut.

 

Departe umbre de lumini coboară

pe-a lumii față, peste-al ei ținut

și-n pași grăbiți o ploaie se strecoră

și-i stinge vraja printr-un lung sărut…

Iubite cititor…


Iubite cititor, azi către tine

Înclin cu măiestrie şi cu dor

A mea melancolie şi suspine,

Şi plânsete în vers de muritor.

Căci nasc din glasul tău, prieten vechi

Şi-n ochii tăi m-ascund ca un fugar

Ce-şi caută cuvintelor perechi

Şi gândurilor sale un altar.

Prezentul mi-e trecut şi viitor,

Şi vis, şi amintire, şi coşmar,

Iar rândul meu un simplu călător

La braţul tău trecut de timp, hoinar.

Iubite cititor, azi către tine

Înclin cu măiestrie şi cu dor

Cuvintele ce au ascuns în mine

Sfârşitul unui suflet trecător.

„Noi ne-am mințit…”


Noi n-am murit

precum poeții în cărțile-nvechite;

nici n-am iubit

precum condeiul cuvinte prăfuite;

Noi ne-am iubit…

 

Noi n-am trăit

precum cocorii pe zări nemărginite;

nici n-am dorit

precum apusul, cântări însuflețite;

Noi ne-am dorit…

 

Noi n-am zâmbit

precum actorii la despărțiri gândite;

nici n-am mințit

precum iubirea sufletele triste;

Noi ne-am mințit…

Meditaţie


Pleca-voi o vreme

un ceas

şi mai mult,

o clipă să mor –

să m-ascund,

“să fiu” la prezent

să fie trecut –

pleca-voi o vreme

un timp

sau mai mult…

Iubi-voi o viaţă

un veac

şi mai mult,

o noapte in vis –

 sa-ţi pătrund,

să-mi fii un prezent

sa-mi fii început –

iubi-te-voi viaţă

un timp

sau mai mult…