Valori…


RoseWoman

„ – Ce este iubirea?
– Iubirea e tot ce dorim, iar în final e tot ce-am avut. Dacă există un sens al vieții… atunci EA este sensul, dacă nu… EA ar trebuii să fie!

– De ce iubim?
– Pentru că atunci când există dragoste, sufletul prinde aripi și zboară acolo unde vrem să-l trimitem, indiferent de obstacole sau distanță!

– Toți oamenii iubesc?
– Toți oameni îți doresc iubire și când o au… nu știu ce să facă cu ea!

– Totul în viață e trecător… La fel și iubirea?
– Când iubești puternic, găsești întotdeana ceva nou în persoana iubită, găsești întotdeauna un motiv să iubești din ce în ce mai mult, să primești și să dăruiești tot mai mult… din suflet!

– Dar… Totuși…
– Știi ce?? Iubirea sinceră și profundă nu are nevoie de vorbe multe!

– … ”

Iubește! E singura speranță pentru ziua de mâine…

Himera…


cold

Himera…

Azi ninge tare, draga mea

pe sufletu-mi câmpie,

e frig, e trist și plin de nea,

iar tu – o utopie…

Abia-ți zăresc grăbitul pas,

abia de-aud cum bate

secunda noastră în vechiul ceas

și-n gând – eternitate…

Mă lupt cu gerul din priviri

răpuns de  cruda noapte,

lăsându-mi iarna-n amintiri

și-n zări – apus de carte…

Azi ninge tare, draga mea

cu lacrimi înghețate,

și-mi pare-a fi furtună grea –

un „eu” și „tu” uitate…

„Noi ne-am mințit…”


Noi n-am murit

precum poeții în cărțile-nvechite;

nici n-am iubit

precum condeiul cuvinte prăfuite;

Noi ne-am iubit…

 

Noi n-am trăit

precum cocorii pe zări nemărginite;

nici n-am dorit

precum apusul, cântări însuflețite;

Noi ne-am dorit…

 

Noi n-am zâmbit

precum actorii la despărțiri gândite;

nici n-am mințit

precum iubirea sufletele triste;

Noi ne-am mințit…

„Rupt din realitate…”


Fiecare suflet își poartă în spate o poveste, fiecare inimă iubește și suferă alături de o alta, fiecare ochi plânge și zâmbește în lumina altuia, fiecare om își îndreaptă pașii spre brațele celui de alături, iar fiecare zâmbet pe care ți-l ofer e un semn de mulțumire pentru că îmi ești alături, pentru că mă înțelegi, pentru că mă cerți, pentru că mă ierți, pentru că îți pasă, pentru că  mă înveți ce-nseamnă „un prieten”…

Să tac atunci când aș vrea să țip, să zâmbesc când aș vrea să plâng, să vorbesc atunci când nu-mi găsesc cuvintele, să iert atunci când aș vrea să urăsc, să uit atunci când gândurile îmi declară război, să mă ridic atunci când alții mă doboară, să te prind de mână atunci când eu rătăcesc de mine, să-i respect, să-i înțeleg și să-i ajut pe cei de lângă mine, să-i iert și să-i iubesc, să mă bucur de orice rază de soare și de fiecare nor care vine mereu însoțit de o ploaie, să-mi amintesc cine sunt, de unde vin și unde aș vrea să mă duc, să-mi amintesc că în viața există și o a doua șansă, că fluturii nu trăiesc mai mult de o zi pe pământ, iar a trăi nu înseamnă eternitate, să privesc în urmă, să mă opresc în prezent și să pășesc spre viitor sunt puținele lucruri pe care „lacrimile tale” mi le șoptesc adesea…

Lacrimi ce vin acolo unde cuvintele nu spun nimic, lacrimi de-o sinceritate transparentă a gândurilor în care deseori mă pierd, te pierd… lacrimi pentru liniștea cărora mi-aș vinde o parte din mine… lacrimi pe care ți le simt cu aceeași intensitate îndurerată când îți spun: „iartă-mă, îmi pare rău!”

„Îmi pare rău” – folosit de cele mai multe ori ca  „te iubesc, nu am cum să-mi doresc altceva decât binele tău…”, iar un „iartă-mă” venit ca o completare a „ e aiurea să te știu așa, să se termine așa…”.

Uneori aș vrea să-ți strig în față că „nu mi-am pierdut niciodată încrederea în tine, că nu aș putea ajunge la o concluzie care să te rănească, că nu am încetat niciodată să țin la tine, iar prin distanță am văzut doar o afecțiune amplificată”, însă mă mulțumesc cu o îmbrățișare sinceră…

Mulțumesc, Om minunat!

Un momento amor…


Eu ţi-am cerut o clipa de iubire,

un colţ du ciel

să scriu cu fericire

un belle chanson

o simplă amintire…

Ţi-am desenat sub zări tramonto

cu lacrimi să te-alint în zori,

iar glasul tău să fie contro il vento

să lupte asemeni unor mori…

Eu ţi-am cerut un vis, speranţă,

să-mi semăn gândul printe las estrellas;

să pot să trec şi pe un fir de aţă

poveştile mas bellas

 

Je te demande un momento amor…

Ceas apus…


Ceas apus…

Din umbra nopţilor târzii,

pe-un colţ de cer şi-o mare

trimit scrisoare –

să îmi vii,

iubire călătoare…

Şi din condei corăbii ţes

să te ajungă-n noapte

lumina tristului meu vers –

pe apele-ngheţate…

Un ceas târziu, iubito,

un ceas ne mai desparte,

departe sunt –

pe ape,

iar tu apui departe…

 

Dulce-amar…


„Hmm…”  aceleasi puncte vechi care au obisnuit sa vorbeasca in locul meu sau doar sa-mi inspire confuzie… iar si iar…

Probabil drumul spre casa m-a epuizat sau e doar oboseala din ultimele zile care ma framanta… Cert e ca in momentul de fata, zeci de cuvinte, amintiri, sfaturi, ganduri, imi incearca memoria…

Citeam din intamplare ceva… (poate persoana respectiva a avut motive sa scrie ceea ce a scris sau dreptate daca tot ce era acolo, era „pentru cineva anume…” ) care m-a pus putin pe ganduri… Sincer, eu am incercat intotdeauna sa spun ceva doar daca simt sau am motive s-o fac si nu sa insir cateva vorbe care (logic) nu vor aduce ceva bun… Mi-a placut sa ma joc in esenta cuvintelor si sa exprim ceva in diferite moduri, dar placut, nu sa ma joc cu sensurile lor pentru a necaji sau enerva o persoana… Cineva care ma cunoaste sau ar  trebui (prin cate momente am trecut) ar intelege cine sunt… ce sunt… de ce sunt… sau ceea ce vreau sa spun… nu s-ar indoii de cuvantul meu… (am urat intotdeauna superficialitatea).

Simt ca ar trebui sa caut pe cineva si sa-i ofer o explicatie, sa contrazic acolo unde a ales doar ceea ce a vrut sa creada, in loc de un mic adevar… Dar mai are sens? Va intreb pe voi… mai are sens sa caut pe cineva, stiind ca nu are nici macar putina incredere in mine? Cum ati proceda voi intr-o situatie in care cel caruia „i-ati adresat ceva”, va abandoneaza? Eu… inevitabil, ma „ascund” pur si simplu in mine si incerc sa trec peste… dar… (vechiul „dar”…).

In fine… ganduri nesemnificative care imi declara razboi…

„iar eu… un suflet ticalos de… greu…”

Sa aveti o noapte usoara!