Valori…


RoseWoman

„ – Ce este iubirea?
– Iubirea e tot ce dorim, iar în final e tot ce-am avut. Dacă există un sens al vieții… atunci EA este sensul, dacă nu… EA ar trebuii să fie!

– De ce iubim?
– Pentru că atunci când există dragoste, sufletul prinde aripi și zboară acolo unde vrem să-l trimitem, indiferent de obstacole sau distanță!

– Toți oamenii iubesc?
– Toți oameni îți doresc iubire și când o au… nu știu ce să facă cu ea!

– Totul în viață e trecător… La fel și iubirea?
– Când iubești puternic, găsești întotdeana ceva nou în persoana iubită, găsești întotdeauna un motiv să iubești din ce în ce mai mult, să primești și să dăruiești tot mai mult… din suflet!

– Dar… Totuși…
– Știi ce?? Iubirea sinceră și profundă nu are nevoie de vorbe multe!

– … ”

Iubește! E singura speranță pentru ziua de mâine…

Anunțuri

„Rupt din realitate…”


Fiecare suflet își poartă în spate o poveste, fiecare inimă iubește și suferă alături de o alta, fiecare ochi plânge și zâmbește în lumina altuia, fiecare om își îndreaptă pașii spre brațele celui de alături, iar fiecare zâmbet pe care ți-l ofer e un semn de mulțumire pentru că îmi ești alături, pentru că mă înțelegi, pentru că mă cerți, pentru că mă ierți, pentru că îți pasă, pentru că  mă înveți ce-nseamnă „un prieten”…

Să tac atunci când aș vrea să țip, să zâmbesc când aș vrea să plâng, să vorbesc atunci când nu-mi găsesc cuvintele, să iert atunci când aș vrea să urăsc, să uit atunci când gândurile îmi declară război, să mă ridic atunci când alții mă doboară, să te prind de mână atunci când eu rătăcesc de mine, să-i respect, să-i înțeleg și să-i ajut pe cei de lângă mine, să-i iert și să-i iubesc, să mă bucur de orice rază de soare și de fiecare nor care vine mereu însoțit de o ploaie, să-mi amintesc cine sunt, de unde vin și unde aș vrea să mă duc, să-mi amintesc că în viața există și o a doua șansă, că fluturii nu trăiesc mai mult de o zi pe pământ, iar a trăi nu înseamnă eternitate, să privesc în urmă, să mă opresc în prezent și să pășesc spre viitor sunt puținele lucruri pe care „lacrimile tale” mi le șoptesc adesea…

Lacrimi ce vin acolo unde cuvintele nu spun nimic, lacrimi de-o sinceritate transparentă a gândurilor în care deseori mă pierd, te pierd… lacrimi pentru liniștea cărora mi-aș vinde o parte din mine… lacrimi pe care ți le simt cu aceeași intensitate îndurerată când îți spun: „iartă-mă, îmi pare rău!”

„Îmi pare rău” – folosit de cele mai multe ori ca  „te iubesc, nu am cum să-mi doresc altceva decât binele tău…”, iar un „iartă-mă” venit ca o completare a „ e aiurea să te știu așa, să se termine așa…”.

Uneori aș vrea să-ți strig în față că „nu mi-am pierdut niciodată încrederea în tine, că nu aș putea ajunge la o concluzie care să te rănească, că nu am încetat niciodată să țin la tine, iar prin distanță am văzut doar o afecțiune amplificată”, însă mă mulțumesc cu o îmbrățișare sinceră…

Mulțumesc, Om minunat!

Vară – Soare – Apă – Distracțieee!!!


Sâmbătă… weekend… vară… soare… apă… prieteni… distracțieee!!! 😀

Hmm… sună bine, nu? ..să zicem 😆

Şi pentru că tot e vară… (iar eu sunt în vacanță) trebuie să-mi fac puțin de cap (nu prea mult, dar cât se poate)… 😆  aşa că trec în agendă (pentru următoarea lună):  

  • VarăSoareApăDistracțieee!!!
  • PlimbăriPozeeePrieteniii!!!
  • ZâmbeşteIubeşteTrăieşteee!!!
  • Don’t stop the music!!!  Partyyy!!!

Vă doresc o VARĂ MAXIMĂ!!! 

 

Not me… Not I…


Nevinovate îmi sunt cuvintele în faţa demonului din mine, căci însetat de durere le sfăşie şoaptele… îmi plânge gândirea prin ochii-mi secaţi de speranţă, iar lacrimi se pierd în pustiu…

Sunt atâtea momente care definesc firea unei personae… Sunt atâtea gânduri care ne sapă raţiunea, care ne ţes sau nu culoare vieţii… Uneori mult prea multe…  Mă întreb cum de omul poate schimba atâtea clipe într-un singur ceas, el – atât de mic într-o lume atât de mare… Cum de câteva cuvinte îţi pot umple sufletul de zâmbete sau ţi-l pot sfâşia în durere… (?)

E aşa complicat să înţelegi cum de eşti pus uneori la zid, aruncat la pământ doar ca o simplă încercare pentru că, de fiecare dată, ai un nou drum înainte…

Am încercat deseori să găsesc răspuns misterioasei întrebări <<DE CE?>>dar de cele mai multe ori, am aflat că în spatele ei se ascunde multă răbdare, înţelegere, şi chiar, afecţiune…

Mi-aş fi dorit să pot înţelege toate tainele UNIVERSULUI, să călătoresc , să-i cunosc pe mulţi din jur, să pot să-i citesc pe ceilalţi, dar nu am reuşit să mă citesc pe mine… nu am reuşit să înţeleg un suflet atât de complicat ca al meu… La ce mă pot aştepta din jur?

Viaţa poate fi atât de frumoasă dacă ştii să o preţuieşti, dar poate fi şi furtunoasă dacă îi declari război…

Multe gânduri, sentimente, amintiri mă încearcă în momentul de faţă, dar o privire “sus” e tot ce pot arunca… sus, cât mai sus…

Am nevoie de o pauză, o perioadă de refacere… Şi asta caut acum…

Vă transmit cele mai frumoase şi mai călduroase gânduri!

PS: Revin peste ceva timp cu versuri noi, sper. 🙂

cuvinte (ne)potrivite…


…încerc să scriu, să vorbesc acolo unde nu mi s-a deschis niciodată… n-am înţeles de ce… m-am chinuit în ultimii ani să înţeleg de ce eu sau poate de ce aşa… mi-am pierdut în timp ce mi-a fost lasat –sănătatea- oare de ce? …mă întreb şi răspund simplu “aşa e viaţa…” mi-am pierdut orice speranţă…  aveam nevoie de o vorbă buna din partea cuiva… căutam… nu am gasit… oare de ce? “pentru că nimeni nu a ştiut niciodată ce simt… dacă sunt sau nu…” am tot crezut că cei apropiaţi, prieteni sau nu vor fi mereu acolo unde vei avea nevoie… n-a fost aşa… astfel, m-am apucat sa scriu… dar la ce folos niste cuvinte dacă timpul te omoară încet, încet?

…m-am întrebat mereu de ce pun atata suflet în tot… (?) de ce mă închid înlăuntrul meu şi sufăr de orice, la orice… (?) de multe ori mi-am spus “aşa sunt…” în zadar sfârşesc întrebarile… odată cu mine…

…mi-aş fi dorit un singur prieten adevarat macar… visam sa împart totul cu cineva… am eşuat şi aici, deşi am pus întotdeauna “totul”… aş fi fost acolo pentru oricine, oricând… aş fi dat orice doar ca să-I ajut cu ceva, chiar dacă uitam de mine… mă bucuram că pot să fac ceva pentru ei… asta până am întâlnit o persoană… gesturi nebune, reacţii impulsive, zâmbete, ironizări… mă simţeam atat de bine… uşor, uşor m-am ataşat de ea… îmi doream să-i fiu mereu alături, să o susţin, să o ajut… îmi doream doar… n-a fost aşa… de ce? “vina mea, ma implic prea mult, pun prea mult suflet…” dacă aş fi ştiut că tot ce fac eu e în zadar, că n-o să primesc niciodată ce aştept… n-aş fi insistat cu nimic…

…bat în retragere… nu-mi pasa… nu-mi mai pasa de nimic ce va urma… am plans prea mult ca să poată ceva să doară mai mult…

…cert e ca îmi pare atat de rău… de tot… de… toate… dar poate într-o zi, va fi altfel… poate se va întâmpla, poate nu… poate va veni şi ziua cu doua dimineţi…

…insa mi-e dor… mi-e al naibii de dor de ea…

..eu sau.. doar eu…


sunt… un cuvant ratacit.. printr-o carte veche, prafuita.. udata de ploi si rupta de vant…

aş vrea… sa sterg cateva pagini din trecut…

păstrez… in suflet.. randuri scrise de lacrimi… amintiri…

mi-aş fi dorit… sa inteleg mai mult limbajul „altor carti”..

nu-mi place… umbra amenintatoare a unor nopti…

mă tem… de vocea prezentului…

aud… bataile inimii in pragurile tarzii ale noptii, strigand catre timp…

îmi pare rău… ca nu pot decat sa-i citesc pe altii…

îmi place… sa astern pe foaie.. subintelesul clipei..

nu sunt… un roman, ci un simplu vers ratacit…

dansez… impreuna cu ploaia…

cânt… ceea ce inima ma indeamna…

niciodată… nu voi putea scrie ceea ce simt cu adevarat…

rar… ma viziteaza glasul zambetului…

plâng… la orice atingere a gandului…

sunt confuză… uneori cand literele nu ma asculta.. cand ratiunea si sentimentul nu colaboreaza…

am nevoie… de condeiul potrivit pentru a-mi continua cartea…

ar fi trebuit… sa pornesc de la un cuvant, nu o strofa…

aş putea… iubi orice carte, doar ca nu toate ma „accepta”…

 

Bun, asta a fost leapsa de la Ada 🙂 Multumesc! :* Acum, mai greu cu interpretarea, dar toate parerile sunt binevenite. 😀 Siii.. dau mai departe tuturor celor care trec pe aici si sunt interesati :*

O saptamana cat mai frumoasa!!! 

Impotriva Vantului…


 

“Un nou inceput exista in toate 

Dar impotriva vantului lupta cine poate…” 

In primul rand multumesk mult Ankai (raman datoare) si scuza-ma, stii ca imi era cam somn.. Revenind la titlu “controvento” este un fel de a-mi exprima o parte din sentimente/ganduri… Imi place mult sa evidentiez asta prin versuri (fiecare avand o semnificatie aparte pentru mine), desigur am cateva legate si de titlul acestei postarii:

“O mare inspumata,

Un val strapuns de fulger,

O viata nesarata

Ce zboara indemnata

Cu aripi mari de inger.

Sclipirile de argint,

Ce-ti lumineaza calea;

In murmurul alint,

Parca se aude jalea.

Sa simti cum te patrunde

Si-ar vrea sa poata ascunde,

Necazul si durerea,

Sa nu-ti mai simti puterea;

Sa nu stii sa alegi,

Ci doar sa-nveti sa pierzi…”