Un momento amor…


Eu ţi-am cerut o clipa de iubire,

un colţ du ciel

să scriu cu fericire

un belle chanson

o simplă amintire…

Ţi-am desenat sub zări tramonto

cu lacrimi să te-alint în zori,

iar glasul tău să fie contro il vento

să lupte asemeni unor mori…

Eu ţi-am cerut un vis, speranţă,

să-mi semăn gândul printe las estrellas;

să pot să trec şi pe un fir de aţă

poveştile mas bellas

 

Je te demande un momento amor…

Dulce-amar…


„Hmm…”  aceleasi puncte vechi care au obisnuit sa vorbeasca in locul meu sau doar sa-mi inspire confuzie… iar si iar…

Probabil drumul spre casa m-a epuizat sau e doar oboseala din ultimele zile care ma framanta… Cert e ca in momentul de fata, zeci de cuvinte, amintiri, sfaturi, ganduri, imi incearca memoria…

Citeam din intamplare ceva… (poate persoana respectiva a avut motive sa scrie ceea ce a scris sau dreptate daca tot ce era acolo, era „pentru cineva anume…” ) care m-a pus putin pe ganduri… Sincer, eu am incercat intotdeauna sa spun ceva doar daca simt sau am motive s-o fac si nu sa insir cateva vorbe care (logic) nu vor aduce ceva bun… Mi-a placut sa ma joc in esenta cuvintelor si sa exprim ceva in diferite moduri, dar placut, nu sa ma joc cu sensurile lor pentru a necaji sau enerva o persoana… Cineva care ma cunoaste sau ar  trebui (prin cate momente am trecut) ar intelege cine sunt… ce sunt… de ce sunt… sau ceea ce vreau sa spun… nu s-ar indoii de cuvantul meu… (am urat intotdeauna superficialitatea).

Simt ca ar trebui sa caut pe cineva si sa-i ofer o explicatie, sa contrazic acolo unde a ales doar ceea ce a vrut sa creada, in loc de un mic adevar… Dar mai are sens? Va intreb pe voi… mai are sens sa caut pe cineva, stiind ca nu are nici macar putina incredere in mine? Cum ati proceda voi intr-o situatie in care cel caruia „i-ati adresat ceva”, va abandoneaza? Eu… inevitabil, ma „ascund” pur si simplu in mine si incerc sa trec peste… dar… (vechiul „dar”…).

In fine… ganduri nesemnificative care imi declara razboi…

„iar eu… un suflet ticalos de… greu…”

Sa aveti o noapte usoara!

Vară – Soare – Apă – Distracțieee!!!


Sâmbătă… weekend… vară… soare… apă… prieteni… distracțieee!!! 😀

Hmm… sună bine, nu? ..să zicem 😆

Şi pentru că tot e vară… (iar eu sunt în vacanță) trebuie să-mi fac puțin de cap (nu prea mult, dar cât se poate)… 😆  aşa că trec în agendă (pentru următoarea lună):  

  • VarăSoareApăDistracțieee!!!
  • PlimbăriPozeeePrieteniii!!!
  • ZâmbeşteIubeşteTrăieşteee!!!
  • Don’t stop the music!!!  Partyyy!!!

Vă doresc o VARĂ MAXIMĂ!!! 

 

Not me… Not I…


Nevinovate îmi sunt cuvintele în faţa demonului din mine, căci însetat de durere le sfăşie şoaptele… îmi plânge gândirea prin ochii-mi secaţi de speranţă, iar lacrimi se pierd în pustiu…

Sunt atâtea momente care definesc firea unei personae… Sunt atâtea gânduri care ne sapă raţiunea, care ne ţes sau nu culoare vieţii… Uneori mult prea multe…  Mă întreb cum de omul poate schimba atâtea clipe într-un singur ceas, el – atât de mic într-o lume atât de mare… Cum de câteva cuvinte îţi pot umple sufletul de zâmbete sau ţi-l pot sfâşia în durere… (?)

E aşa complicat să înţelegi cum de eşti pus uneori la zid, aruncat la pământ doar ca o simplă încercare pentru că, de fiecare dată, ai un nou drum înainte…

Am încercat deseori să găsesc răspuns misterioasei întrebări <<DE CE?>>dar de cele mai multe ori, am aflat că în spatele ei se ascunde multă răbdare, înţelegere, şi chiar, afecţiune…

Mi-aş fi dorit să pot înţelege toate tainele UNIVERSULUI, să călătoresc , să-i cunosc pe mulţi din jur, să pot să-i citesc pe ceilalţi, dar nu am reuşit să mă citesc pe mine… nu am reuşit să înţeleg un suflet atât de complicat ca al meu… La ce mă pot aştepta din jur?

Viaţa poate fi atât de frumoasă dacă ştii să o preţuieşti, dar poate fi şi furtunoasă dacă îi declari război…

Multe gânduri, sentimente, amintiri mă încearcă în momentul de faţă, dar o privire “sus” e tot ce pot arunca… sus, cât mai sus…

Am nevoie de o pauză, o perioadă de refacere… Şi asta caut acum…

Vă transmit cele mai frumoase şi mai călduroase gânduri!

PS: Revin peste ceva timp cu versuri noi, sper. 🙂

prieteni… si prietenii…


Şi… pentru că e vară…, iar eu sunt la fel de gânditoare – prinsă între diverse trăiri, sentimente, situaţii plăcute sau neplăcute (în marea majoritate…) – vreau să mulţumesc celor care mi-au (tot) fost alături, care şi-au bătut capul cu mine încercând să îmi dea un răspuns la întrebările mele (mai mult retorice…), celor care m-au ajutat să depăşesc anumite momente, tuturor celor care m-au acceptat aşa cum sunt.

Mulţumesc vouă – cei care m-aţi susţinut şi mi-aţi ridicat sufletul când credeam că e prea rănit să mai poată continua… Şi totodată, vă cer iertare pentru tot ceea ce am greşit faţă de voi.

De aceea, dragi PRIETENI, m-am gândit să vă ofer un premiu. 🙂

Cu toate că “prietenia” cunoaşte diferite definiţii ale multor scriitori/ filozofi renumiţi, pentru mine ea nu are nevoie de cuvinte…

Aşa că ofer acest premiu, tuturor prietenilor şi apropiaţilor mei, pe care îi apreciez şi îi respect (şi la care ţin, evident):

Caty (my little sister), Veronica, Adele, Ioana S, Blacky, Andra, Oty, Anku, Ancutzza, MeMe, Meddy, Alinu si Alle (care nu au blog), Seby, Andera, Sienna, Mihai, Maria si Alex

PS: Imi cer scuze ca nu v-am mai pus linkurile.

Sa aveti o saptamana plina (de ganduri bune ;)) )

si un concediu/o vacanta relaxant(a)!

Poezie despre love…


Poezie despre love

I love you atat de tare
…Incat I believe ca mor,
You are so incantatoare
Oh, my dear, cat te-ador.

When I go la brat cu tine
Ma simt very magulit
Ca are looking toti la mine
Oh, I’m so, so fericit.

All ar fi atat e bine
But you see, nu-i chiar asa,
Caci I tell ce simt in mine

Dar tu smile si smile intr-una
And I think ca spun traznai.
Please don’t face pe nebuna
Si mai look in ochii mei.

Understand? I love you draga
Cum the hell sa-ti mai vorbesc
You are totul pentru mine
And I want sa te-ntalnesc.

But is difficult, vezi bine
Caci your mother is pe faza
Si din five in five minute
Carefully te controleaza.

„imprumutata” (-_-)