Tu şi Viața…


"Există o putere supremă şi o forță absolută care guvernează întregul Univers, iar Tu faci parte integrantă din aceasta putere." (Prentice Mulford) Unul dintre cele mai frumoase şi mai importante daruri pe care îl putem primi în aceasta lume este - viața. Acest miracol natural ne oferă şansa de a ne crea şi împlini propriul... Continuă să citești →

Anunțuri

Dedicat ție…


Chiar şi după tot acest timp, îmi amintesc cu deosebită recunoştință că viața mea imperfectă a fost binecuvântată de valoroase şi prețioase prietenii pe care le-am legat prin intermediul acestui blog. Întreaga mea viață lăuntrică - proiectată sub forma unor creații infantile, încă din timpul adolescenței - s-a bucurat de aprecieri, încurajări, critici constructive, gânduri... Continuă să citești →

Valori…


„ - Ce este iubirea? - Iubirea e tot ce dorim, iar în final e tot ce-am avut. Dacă există un sens al vieții… atunci EA este sensul, dacă nu… EA ar trebuii să fie! - De ce iubim? - Pentru că atunci când există dragoste, sufletul prinde aripi și zboară acolo unde vrem să-l... Continuă să citești →

Himera…


Himera... Azi ninge tare, draga mea pe sufletu-mi câmpie, e frig, e trist și plin de nea, iar tu – o utopie... Abia-ți zăresc grăbitul pas, abia de-aud cum bate secunda noastră în vechiul ceas și-n gând – eternitate... Mă lupt cu gerul din priviri răpuns de  cruda noapte, lăsându-mi iarna-n amintiri și-n zări – apus... Continuă să citești →

„Jurnal de aforisme…”


„Jurnal...”(prima zi)Zâmbetele unei dimineți de toamnă deschid cu fiecare ceas romanul zilei de mâine – o filă goală din carte vieții – ori un pretext insensibil de a retrăi in surdină o altă melodie...O aromă dulce de gânduri ca o mângâiere ușoară de ploaie tremura deasupra ochilor ei închiși – o privire profundă și amețitoare... Continuă să citești →

Orbii


Orbii... Oh, suflete himere, tot triste, visătoare - Neștiutori de lume, cu vise-amăgitoare Țintiți spre nicăierea priviri de umbră pline! Sinistre manechine... Ridicoli fără voie cu umblet de lunatici Pe fața voastră plâng războinici singuratici Ce ochii și-i îndreaptă spre-ndepărtata zare - O noapte peste timp și-o zi fără de soare... Oh, amforă-a tristeţii, tu,... Continuă să citești →

De veghe la marginea nopții


Mă sting din zi în zi mai mult Cu tot cu greu pe pleoape – Mă duc, și-mi caut așternut – departe...   Mai ieri cântau deasupra ta Mesteceni și salcâmii – Iar azi vorbesc în urma mea – postumii...   Mă-ndrept spre scumpul nicăieri Și-mi caut un părinte – S-adune-n zarea unei seri –... Continuă să citești →

E toamnă…


Ard felinarele pustii în prag de seară – culoarea vremii dintr-un ceas trecut, pictând în zare suflete de ceară, în fum și ceață și gânduri de demult.   E-o noapte udă, tristă, solitară pe drum de toamnă, prin frunze – așternut, iar nori se-așează peste-a ei povară, șoptindu-i tainic plânsul unui mut.   Departe umbre... Continuă să citești →

Iubite cititor…


Iubite cititor, azi către tine Înclin cu măiestrie şi cu dor A mea melancolie şi suspine, Şi plânsete în vers de muritor. Căci nasc din glasul tău, prieten vechi Şi-n ochii tăi m-ascund ca un fugar Ce-şi caută cuvintelor perechi Şi gândurilor sale un altar. Prezentul mi-e trecut şi viitor, Şi vis, şi amintire, şi... Continuă să citești →

SUS ↑