„Jurnal de aforisme…”


„Jurnal…”

(prima zi)

Zâmbetele unei dimineți de toamnă deschid cu fiecare ceas romanul zilei de mâine – o filă goală din carte vieții – ori un pretext insensibil de a retrăi in surdină o altă melodie…

O aromă dulce de gânduri ca o mângâiere ușoară de ploaie tremura deasupra ochilor ei închiși – o privire profundă și amețitoare precum un elixir sorbit la fiecare clipă – în care de multă vreme se odiheau suflete…

Căutam calea de a mă apropia și mai mult de căile nesfârșite ale vieții, ori încercam să pătrund sub șinele lucioase ale omenirii, precum misterul nefericitei singurătăți în care se târau pe ruinele anilor tot mai multe griji, tot mai multe lacrimi secate de timp…

Să fi fost eu acel mormânt în care au adormit demult zâmbetele inocente, pure ale infantililor sau poate eu eram unul dintre maeștri scenei în mâinile crude ale sorții…

***

Era atât de evidentă atracția dintre trupurile lor încât cuvintele se rostogoleau în tăceri și înțelesuri inexplicabile. Probabil adevărul era imposibil de cunoscut prin prisma orgoliilor, niciodată prea mult, niciodată prea puțin, era suficient și nu prea, deși dorința părea a fi mai mare decât orice altă aspirație dintre cele două suflete. O distanță abisală între gândurilor lor creștea cu fiecare zi în continuarea unui zid nesfârșit de regrete și nostalgii. Nimic nu mai era la fel și totuși toate aveau un înțeles sigur, toate aveau o latură concretă în spatele inerției figurilor. Să fi fost doar adevăruri general-valabile sau doar o formă de a comenta prezentul ca un atuu important pentru viitor și în același timp ca o inefabilă creație a trecutului. O urmă obscură și solemnă ca o figurină meschină în spatele diamantelor din vitrine, sau poate o capodoperă a lumii prin proiecțiile luminii și a nopții, ori vreun tărâm ascuns, inefabil!

Forma irezistibila a perfecțiunii se modela ulterior prin privire, prin strălucirea neantului, prin șlefuirea unui singur adevăr – aici exista iubire – sau poate o atracție hiperbolizată din care renăștea sub ochii nepătrunsului perfecțiunea…

6 gânduri despre &8222;„Jurnal de aforisme…”&8221;

  1. Am tot dat peste tot felul de bloguri de „autor”, parca sunt la indigo, pe toti (toate) ii chinuie talentul cam in acelasi stil. Textul tau arata o anume stradanie, dar e atat de intesat de chestii abstracte, ca te apuca plictiseala dupa doua-trei fraze. Cea mai tare mi s-a parut asta cu „zambetele inocente ale infantililor…”. Totul pare o traducere aproximativa a unor pagini siropoase din vreun jurnal al unei domnisoare de pension.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s