E toamnă…


Ard felinarele pustii în prag de seară –

culoarea vremii dintr-un ceas trecut,

pictând în zare suflete de ceară,

în fum și ceață și gânduri de demult.

 

E-o noapte udă, tristă, solitară

pe drum de toamnă, prin frunze – așternut,

iar nori se-așează peste-a ei povară,

șoptindu-i tainic plânsul unui mut.

 

Departe umbre de lumini coboară

pe-a lumii față, peste-al ei ținut

și-n pași grăbiți o ploaie se strecoră

și-i stinge vraja printr-un lung sărut…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: