„Rupt din realitate…”


Fiecare suflet își poartă în spate o poveste, fiecare inimă iubește și suferă alături de o alta, fiecare ochi plânge și zâmbește în lumina altuia, fiecare om își îndreaptă pașii spre brațele celui de alături, iar fiecare zâmbet pe care ți-l ofer e un semn de mulțumire pentru că îmi ești alături, pentru că mă înțelegi, pentru că mă cerți, pentru că mă ierți, pentru că îți pasă, pentru că  mă înveți ce-nseamnă „un prieten”…

Să tac atunci când aș vrea să țip, să zâmbesc când aș vrea să plâng, să vorbesc atunci când nu-mi găsesc cuvintele, să iert atunci când aș vrea să urăsc, să uit atunci când gândurile îmi declară război, să mă ridic atunci când alții mă doboară, să te prind de mână atunci când eu rătăcesc de mine, să-i respect, să-i înțeleg și să-i ajut pe cei de lângă mine, să-i iert și să-i iubesc, să mă bucur de orice rază de soare și de fiecare nor care vine mereu însoțit de o ploaie, să-mi amintesc cine sunt, de unde vin și unde aș vrea să mă duc, să-mi amintesc că în viața există și o a doua șansă, că fluturii nu trăiesc mai mult de o zi pe pământ, iar a trăi nu înseamnă eternitate, să privesc în urmă, să mă opresc în prezent și să pășesc spre viitor sunt puținele lucruri pe care „lacrimile tale” mi le șoptesc adesea…

Lacrimi ce vin acolo unde cuvintele nu spun nimic, lacrimi de-o sinceritate transparentă a gândurilor în care deseori mă pierd, te pierd… lacrimi pentru liniștea cărora mi-aș vinde o parte din mine… lacrimi pe care ți le simt cu aceeași intensitate îndurerată când îți spun: „iartă-mă, îmi pare rău!”

„Îmi pare rău” – folosit de cele mai multe ori ca  „te iubesc, nu am cum să-mi doresc altceva decât binele tău…”, iar un „iartă-mă” venit ca o completare a „ e aiurea să te știu așa, să se termine așa…”.

Uneori aș vrea să-ți strig în față că „nu mi-am pierdut niciodată încrederea în tine, că nu aș putea ajunge la o concluzie care să te rănească, că nu am încetat niciodată să țin la tine, iar prin distanță am văzut doar o afecțiune amplificată”, însă mă mulțumesc cu o îmbrățișare sinceră…

Mulțumesc, Om minunat!

2 gânduri despre &8222;„Rupt din realitate…”&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s