Te chem să vii…


Te chem izvoarele sub lună,

Cernând pe zări de-a lungul

Suspine-n mândra ta cunună

Ce-au stins demult amurgul…

În vis de-argint, parfum de stele

Îţi scaldă a ta chemere

Pe-ntinse ape care-ţi ţes

O infinită mare…

Te-adun din miile de lacrimi

Să-ţi scriu un rând – poveste,

Pe când sfârşitu-mi cade-n patimi –

Şi-acord de carte este…

Te chem să vii, iubită moarte

De glasul tău mi-e dor;

S-aud furtuna peste poate

Cum plânge-un muritor…

15 gânduri despre &8222;Te chem să vii…&8221;

  1. Hey! Elena, dragă!
    Viața nu întotdeauna e roz…. Dar dacă vrei, poți să schimbi culorile triste în ceva ce are viață, ceva pentru care merită să trăiești… Nu te lăsa doborâtă de zidurile de umbră ale vieții… Gândește-te că poate acum treci pe lângă ele și nu vezi aproape nimic, dar imediat o să vezi lumina soarelui…

    Fii binecuvântată, dragă! >:D<

  2. Da…versuri într-adevăr frumoase.. Îmi place să-ți citesc creațiile.. !!!
    Dar sunt prea triste,pentru anii tăi tineri și înflăcărați de misterul vieții!!!Să sperăm că vom citi și ceva mai vesel,tu scrii foarte pătrunzător,și mereu reușești să captivezi emoțiile din sufletele noastre! +10 !!! :*

    • (probabil) versurile au nuante triste pentru ca nu pot cuprinde o stare de buna dispozitie in ceva patrunzator…
      pe de alta parte, incerc sa descriu ceea ce ma framanta…

      Multumesc din suflet! :* >:D<

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s