Cand…


 

Cand…

Cand ceruapune a lui ganduri,

Cand zarile ne cheama,

Cand calatoaren randuri, randuri

Prin nori pustii sendeamna…

Cand ochi imi plang in asfintit,

Cand noptile seaduna,

Cand suflet zace amortit

Suspine dorm sub luna…

Cand timpul ma uitat de mult,

Cand Azi e amintire,

Cand Eu sunt un present trecut

Viatami rai in asfintire…

Cand…

Cand ploi vor fi doar lacrimi,

Cand glasumi doar un tipat,

Cand ani vor arden patimi

Cenusa unui strigat:

<<Cand…?!!>>

 

20 de gânduri despre &8222;Cand…&8221;

  1. „Cand Azi e amintire,

    Cand Eu sunt un present trecut-

    Viata-mi- rai in asfintire…

    Cand…”
    m-am topit citandu-te! Felicitari🙂 sa ai o zi nesperat de buna

  2. Cand Eu sunt un present trecut-

    Viata-mi- rai in asfintire…

    Stii, te gandesti ca macar daca acum nu mai e, ai avut odata particica ta din rai. E un gand frumos… Felicitari, Elle!

  3. Totusi cand? Ce? Pentru mine cere un final.Dar inteleg, e unul in suspensie ca pulberile din apa.Cand…vei avea cale lunga sa descoperi.Iti doresc ca intr-o zi sa=ti gasesti raspunsurile.Nu toate, sa-ti mai ramana unele de neatins,de farmec.De sens.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s